Dermatita atopică

Dermatita atopica reprezintă totalitatea manifestărilor cutanate (leziuni eritematoase, pruriginoase acoperite de vezicule, eroziuni, cruste)  care apar la persoanele care au  predispoziţie  genetică să dezvolte afecţiuni atopice precum astmul bronşic şi rinita alergică.

Factorii determinanţi ai  dermatitei atopice sunt genetici şi imunologici. Predispoziţia genetică este definitorie, astfel încât la 70% dintre persoanele cu dermatită atopică s-au constatat antecedente familiale atopice.

În funcție de vârsta pacientului și distribuția leziunilor, sunt descrise 4 faze clinice: dermatita atopică a sugarului şi copilului mic (< 2 ani), dermatita atopica a copilului (> 2 ani), dermatita atopică a adultului şi lichenul simplex cronic (neurodermita circumscrisă).

Debutul dermatitei atopice are loc în copilarie în 60% dintre cazuri, numărul bolnavilor crescând de 2-3 ori în ultimii 20 de ani.

Cauzele implicate în această afecţiune pot fi poluarea atmosferei, alergenii din domicilii (acarieni, câini, pisici), tabagismul mamelor, aditivii alimentari chimici, unele alimente (arahide, crustacee, fructe exotice).

Măsurile generale sunt reprezentate de:

  • evitarea temperaturilor extreme;
  • evitarea expunerii la substanțe chimice iritante;
  • evitarea alimentelor alergizante;
  • evitarea agresiunilor asupra tegumentelor prin folosirea săpunurilor și detergentilor;
  • evitarea îmbrăcăminţii din lână, fibre sintetice.

Tratamentul farmacologic include:

  • antihistaminice, corticosteroizi sistemici pentru formele severe;
  • dermatocorticoizi și imunomodulatori topici;
  • antibioterapie în cazul  suprainfecțiilor cutanate.

Ca şi tratament adjuvant, se poate apela la probiotice, antagoniști de leucotriene, psihoterapie, climatoterapie montană.