Hiperpigmentarea cutanată (Melasma)

Hiperpigmentarea cutanata sau melasma este o afecțiune cutanată caracterizată prin colorația maronie a pielii, determinată de o infiltrație anormală cu pigment a stratului bazal al epidermului sau a dermului. Această afecțiune se datorează unei hipersecreții anormale de melanină sau localizarea anormală a acesteia.

Hiperpigmentarea cutanata rezultă cel mai frecvent în urma expunerii repetate și prelungite la razele ultraviolete, în absența măsurilor de fotoprotecție, după vârsta de 30-35 ani. Poate fi de asemenea rezultatul unor boli metabolice, endocrine, neoplazice şi inflamatorii, intoxicaţiilor  cu substanţe chimice, tratamentului cu anumite medicamente, defectelor genetice, arsurilor termice, radiaţilor ionizante.

Efelidele (pistruii) sunt o formă de hiperpigmentare localizată, condiționată de expunerea la soare, care apar mai ales la persoanele cu un ten deschis, în special în copilărie, pe față, membre superioare și torace.

O formă specifică de hiperpigmentare se întâlnește în sarcină. Masca de sarcină sau cloasma se manifestă prin hiperpigmentarea cutanată ce afectează în special regiunea periorală, obrajii și fruntea.

O serie de afecțiuni cutanate inflamatorii, cum ar fi acneea, dermatita atopică sau psoriazisul, precum și traumatismele locale repetate, pot fi succedate de o hiperpigmentare reziduală, în special pe un fond genetic predispozant.

Hiperpigmentarea cutanată poate fi semn al unor afecțiuni patologice precum boala Addison (hipersecreție de glucocorticoizi cu hiperpigmentare atât pe zone expuse la soare cât și neexpuse), porfiria cutanată (hiperpigmentare generalizată și fragilitate cutanată) sau sclerodermia (hiperpigmentare localizată , ingroșare tegumentară).

Stabilirea diagnosticului şi tratamentul melasmei

Lampa Wood, determinarea electroliţilor şi a cortizolului seric,  a porfirinelor și melaninei urinare, precum şi biopsia cutanată sunt principalele investigaţii  necesare depistării pigmentului melanic precum şi a cauzei subiacente. Descoperirea unor leziuni pigmentare suspecte orientează pacientul spre un examen dermatoscopic adițional.

În urma stabilirii tipului de pigmentare şi a vechimii afecţiunii, medicul specialist poate recomanda efectuarea peeling-urilor de diferite concentratii,precum si utilizarea timp de câteva luni a cremelor depigmentante (hidroquinona, acid azelaic, acid kojic, acid glicolic, retinoizi topici sau vitamina C).

Acest tratament trebuie însoţit de o hidratare corespunzătoare a pielii şi de aplicarea obligatorie a  cremei cu SPF 50+.